Am participat ieri la un seminar organizat de Comisia pentru bugete a Parlamentului European pe tema funcționării bugetului Uniunii Europene. A fost un exercițiu constructiv pentru că, în cadrul celor patru sesiuni de lucru ale seminarului, am putut schimba opinii și idei cu experți din diverse instituții internaționale.

Am discutat despre modul în care pot fi eficientizate cheltuielile bugetare ale Uniunii, despre rolul instrumentelor financiare în stimularea investițiilor, despre pregătirea viitorului buget multianual, precum și despre cooperarea interinstituțională în materie bugetară.
În ceea ce privește optimizarea cheltuielilor bugetare, a fost invocat principiul performanței bugetare și necesitatea îmbunătățirii procedurilor prin care se realizează descărcarea de gestiune a bugetului UE. O altă idee interesantă a fost diminuarea de la șapte ani la cinci ani a bugetului multianual, pentru a fi în acord cu ciclurile electorale ale Parlamentului.
Concluzia discuțiilor în privința optimizării cheltuielilor bugetare a fost că este nevoie de o utilizare cât mai eficientă a resurselor limitate pe care Uniunea le are la dispoziție.
A doua sesiune a seminarului s-a referit la rolul instrumentelor financiare pentru stimularea investițiilor. Discuțiile s-au concentrat, așa cum era de așteptat, pe Pachetul de Investiții în valoare de 315 miliarde de euro inițiat de Comisia Europeană la finalul anului trecut și care, în prezent, se află în dezbatere în Parlament.
S-a pus accent pe principiul adiționalității pe care trebuie să îl respecte acest plan pentru a produce efectele așteptate: să fie complementar și nu să înlocuiască instrumentele deja existente. Este nevoie ca acest plan să finanțeze acele proiecte care, în mod normal, nu ar fi reușit să obțină finanțare, fie de la Uniunea Europeană, fie de la instituții bancare.
Au fost reiterate ideile pe care le-am susținut și eu încă de la lansarea pachetului: necesitatea de a nu politiza procesul și de a selecta proiectele cu cea mai mare valoare adăugată, în special în zonele în care este nevoie cu adevărat de investiții.
În sesiunea referitoare la viitorul buget multianual, discuțiile s-au concentrat pe importanța politicii de coeziune care suplinește deficitul de investiții din multe state membre. De asemenea, au fost avansate câteva idei cu privire la viitorul sistemului de resurse proprii al UE. Participanții la discuții au fost de acord că actualul sistem trebuie să fie revizuit și să devină mai predictibil.
Un ultim punct atins în cadrul seminarului a fost cooperarea interinstituțională în materie bugetară. S-a pus accentul pe îmbunătățirea cooperării între Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene în contextul negocierilor privind bugetul anual.
De asemenea, s-a dezbătut și rolul parlamentelor naționale, în special în privința unei eventuale revizuiri a sistemului de resurse proprii care necesită ratificare din partea tuturor forurilor legislative naționale.

În ansamblu au fost discuții utile, în care au fost avansate foarte multe idei interesante. Sunt de părere că, în anii următori, va trebui să lucrăm pentru găsirea celor mai bune soluții pentru viitorul bugetului Uniunii Europene. Trebuie ca acest buget să devină cu adevărat independent de voința statelor membre și să sprijine proiecte de investiții acolo unde este cea mai mare nevoie de ele.

Sursa foto: www.europarl.europa.eu