Europarlamentarul PMP Siegfried Mureșan a vrut să afle, direct de la mari investitori, cum poate fi îmbunătăţită, prin politici europene, activitatea investiţională din România şi ce poate determina crearea de noi locuri de muncă. Pentru aceasta a iniţiat un tur al investitorilor din România, care a inclus şi Timişoara. La finalul acestui tur, ne-a acordat un interviu.
„Provocările sunt diferite de la regiune la regiune, de la companie la companie”
Sunteţi iniţiatorul proiectului „Turul investitorilor din România”, un proiect care include vizite la mari investitori din România. Aţi prins şi Timişoara în acest tur. La ce concluzii aţi ajuns?
Proiectul în ansamblu a inclus întâlniri cu nouă investitori, în şase judeţe: Brașov, Mureș, Alba, Cluj, Hunedoara și Timiș, obiectivul fiind de a lua direct pulsul economiei de la investitori. Investitori care oferă, în total, şapte mii de locuri de muncă şi care au cifră de afaceri de şapte miliarde de lei, anual, aici, în România. Am vrut să aud de la actori economici importanţi cum evaluează mersul economiei, pentru a-i încuraja să continue să investească, să-şi poate spori capacităţile şi, mai ales, să poată angaja mai mulţi oameni. La Timişoara am avut o întâlnire la Clubul Economic German, am vizitat compania Draexlmeier şi m-am întâlnit cu consulul Germaniei.
Provocările sunt diferite de la regiune la regiune, de la companie la companie. Spre Timişoara, de exemplu, investitorii au venit oarecum natural. Lipsa infrastructurii, a autostrăzilor, lipsa liniilor ferate de mare viteză din ţară a constituit un avantaj competitiv, pentru că, în comparaţie cu alte zone ale ţării – Braşov, Cluj, Sibiu –, la Timişoara, investitorii au venit datorită apropierii zonei de graniţă şi datorită infrastucturii mai bune din ţările vecine.
La modul general, însă, dacă în trecut, veneau în principal datorită forţei de muncă mai ieftine, acum vin pentru a produce bunuri cu valoare adăugată mai mare, fiind în căutare de muncitori şi de absolvenţi de şcoli profesionale, de studii superioare bine calificaţi.
M-aţi întrebat, însă, de concluzii…
O primă concluzie ar fi că, la Timişoara, investitorii sunt aici ca să rămână aici. Au un angajament pe termen lung şi vor să-şi sporească toate capacităţile. Aceasta este o veste bună petnru regiune.
În al doilea rând, după cum ştiţi, în Timişoara şomajul este redus, nu se prea găseşte forţă de muncă în oraş, de aceea investitorii trebuie să o aducă de multe ori de la distanţe semnificative. Or, nu este normal să petreci trei – patru ore pe zi spre şi dinspre locul de muncă. Iar la un salariu mic, de 400 – 500 de euro cu greu îţi permiţi închirierea unei locuinţe la Timişoara. Soluţia pentru rezolvarea acestei probleme ar fi ca autorităţile locale să sprijine realizarea de locuinţe mici, sociale, care să poată fi închiriate la preţ acceptabil muncitorilor care vin din alte localităţi şi muncesc în oraş. Este nevoie de ei, pentru că, aşa, poate fi sporită capacitatea de producţie a angajatorilor.
Alţii mi-au spus că există riscuri în privinţa angajtării forţei de muncă puţin calificate la nivelul salariului minim pe economie şi mi-au vorbit despre riscurile pe care le implică o eventuală creştere a salariului minim pe economie, dar cred că încă mai au spaţiu de manevră.
O altă concluzie desprinsă: calificarea forţei de muncă este o problemă. Pentru că au decăzut şcolile profesionale, tinerii nu mai primesc calificarea tehnică necesară, iar absolvenţii de studii superioare nu au experienţa de a conduce un proiect, lipsindu-le pregătirea practică. În plus, mulţi muncitori calificaţi se apropie de vârsta pensionării. În acest context, Inspectoratele Şcolare ar trebui să intre într-un dialog organizat cu investitorii şi români, şi străini, şi să centralizeze nevoia de personal pentru fiecare meserie şi, în consecinţă, să organizeze, pe viitor, clase profesionale. Investitorii îşi cunosc planurile de dezvoltare pe câţiva ani.
La Braşov, sectorul privat a preluat iniţiativa. Sunt câteva zeci de elevi care învaţă în fiecare an, e interes mare faţă de acest proiect, în rândul  nivelul investitorilor, dar, dacă vrem să devină un fenomen de masă, e necesară implicarea autorităţilor.
Cum văd noul Cod Fiscal, cu plusuri şi minusuri, oamenii de afaceri cu care aţi discutat?
Nu am discutat acest aspect cu oamenii de afaceri cu care m-am întâlnit, pentru că, mi s-a părut, capacitatea mea de a-i ajuta pe acest segment este limitată. Am discutat cu ei despre infrastructură, despre educaţie, despre colaborarea cu autorităţile locale. Sunt oameni de afaceri responsabili, prudenţi care au bugetat pe scenariu negativ.
Aşteptările lor de la factorul politic, de la Guvern sunt scăzute, chiar dacă, în unele cazuri, relaţia cu autorităţile locale îi ajută. La Sebeş, de exemplu, un producător de cutii de viteze pentru Daimler, mi-a spus că e un dezavantaj enorm faptul că autostrada nu continuă de la Deva la Timişoara. La Sighişoara, un investitor mi-a spus că aşteaptă, de patru ani, construcţia unei bucăţi de drum de 250 de metri, până la intrarea în fabrică. Pe când la Cluj, de exemplu, un alt om de afaceri mi-a spus că primarul este deschis solicitărilor lor, că se întâmplă să obţină autorizaţii de pe o zi pe alta sau în termenul maxim legal de 30 de zile.
Tot la Timişoara, am mai discutat şi despre Aeroport, de la care investitorii aşteaptă să le asigure mai multe conexiuni zilnice, în mai multe oraşe mari ale Europei. Cred că e nevoie de o gestionare mai eficientă a Aeroportului, de o modernizare a lui, de o mărire a capacităţii acestuia, fiindcă  dacă, la un moment dat, sosesc două avioane simultan, cei de la Controlul paşapoarte vor fi suprasolicitaţi. La fel şi la ghişeele de check-in unde văd, de multe ori, că sunt supraaglomerate.
Aţi înregistrat semnale că vreunul dintre oamenii de afaceri cu care aţi discutat intenţionează să părăsească România sau, în cazul celor români, să-şi închidă afacerea?
Nu, niciunul. Toţi, fără excepţie, mi-au vorbit despre intenţia extinderii capacităţii lor.
„Fondurile europene nerambursabile, fără nicio dobândă, sunt mijlocul cel mai important prin care Europa poate contribui la dezvoltarea sectorului privat”
Cum poate fi îmbunătăţită, prin politici europene, activitatea investiţională din România?
Mijlocul cel mai important îl reprezintă fondurile europene, structurale şi de coeziune. În opinia mea, punerea la dispoziţie a acestor fonduri europene nerambursabile, fără nicio dobândă, este mijlocul cel mai important prin care Europa poate contribui la dezvoltarea sectorului privat. Deciziile privind zonele spre care să meargă fondurile europene eu zic că sunt corecte.
Totuşi, ştiţi foarte bine, din exerciţiul bugetar 2007 – 2013, din care putem folosi bani doar până la sfârşitul acestui an, că am absorbit doar o parte din 55% din fondurile care ni se cuvin. Din 19,5 miliarde de euro, până la sfârşitul anului vom mai putea absorbi încă un miliard. Deci, e clar că vom pierde miliarde de euro, bani destinaţi tocmai pentru construcţia de autostrăzi, de linii de cale ferată…
Or, datoria mea, în special ca membru al Comisiei de Buget a Comisiei Europene, este să mă asigur că acest lucru nu se va mai întâmpla pe viitor şi să vedăd cum vor putea fi absorbite alte fonduri europene, cum se poate reduce birocraţia, la accesarea de fonduri europene, în special pentru IMM-uri, pentru mici ONG-uri. Tocmai în acest sens discutăm – având sprijin şi de la colegii din PMP Timiş –, despre aplicarea taxei inverse, pentru a facilita absorbţia de fonduri europene şi a-i reduce investitorului povara de a plăti fondurile în avans.

„Combinaţia de incompetenţă şi rea-voinţă şi, poate, şi corupţie face ca proiectele mari de infrastructură să nu aibă continuitate”
E un paradox faptul că, deşi avem la dispoziţie fonduri europene destinate construcţiei de drumuri, banii rămân nefolosiţi, iar noi „beneficiem” în continuare de o infrastructură de o calitate, la modul general vorbind, jalnică. Lipsă de profesionalism în atragerea fondurilor europene sau o evitare deliberată de a lucra cu bani europeni, situaţii în care comisioanele trebuie scoase din ecuaţie?
E o combinaţie dintre cele două. De câte ori asfaltăm şi reasfaltăm acelaşi drum, fără a-l reabilita fundamental sau a construi unul nou? În alte ţări, o reasfaltare are termen de valabilitate câţiva zeci de ani. La noi, reasfaltăm din doi în doi ani.
Apoi, e şi o acută lipsă de experienţă. Sunt prea multe companii care primesc contracte cu Statul fără a avea experienţă în domeniul respectiv, fără a dovedi că, până atunci, au construit ceva fezabil.
Combinaţia de incompetenţă şi rea-voinţă şi, poate, şi corupţie face ca proiectele mari de infrastructură să nu aibă continuitate. Un proiect mic de acest gen poate fi făcut de către Guvern, de-a lungul unei legislaturi, sau de un om politic fără a depinde, la un alt nivel, de o structură mare funcţională. Lipsa unor proiecte de insfractură mari şi de succes arată de fapt disfuncţionalitatea actului guvernamental în România, în ansamblu. Chiar dacă există un primar competent undeva, dar în acelaşi timp, un preşedinte de Consiliu Judeţean incompetent sau un ministru de la alt partid care nu agreează proiectul, proiectul acela nu se va pune în practică. Dovedind politizarea şi incompetenţa administraţiei publice în ansamblul său.

„Până la zece la sută din fondul de solidaritate al UE va putea fi alocat în avans”
În iulie, plenul Parlamentului European a votat raportul dumneavoastră, prin intermediul căruia România va primi, din Fondul de Solidaritate al UE, 8,5 milioane de euro, ca despăgubiri pentru inundaţiile din 2014. O parte din aceste fonduri va merge spre reconstrucţia infrastructurii rutiere şi a celei energetice afectate de viituri. Dat fiind că avem experienţe neplăcute în privinţa construcţiei şi a reparaţiei de drumuri, vă întreb cine va gestiona aceşti bani şi dacă UE ne-a impus un termen până la care să realizăm această reconstrucţie?
Acest fond de solidaritate al UE este prevăzut să ajute oameni din regiuni afectate de catastrofe naturale. Până acum a funcţionat în felul următor: după o catastrofă naturală, autorităţile locale acopereau pagubele – făceau reparaţii la reţelele de apă şi canalizare, la reţelele electrice, la drumuri, acopereau pagubele pentru culturile afectate –, după care solicitau decontarea acestora de la UE. Deci, banii mergeau la bugetul de stat şi acoperă cheltuieli deja făcute.
În viitor, până la zece la sută din acest fond – adică 50 de milioane de euro – va putea fi alocat în avans, cu un efort birocratic minim, în special pentru a acoperi pagubele produse în privinţa bunurilor de strictă necesitate: apă, hrană, pături şi cazare.

„Guvernul a absorbit zero euro din fondurile europene pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor”
Ce proiecte mari aveţi pentru cel de al doilea an de mandat?
Ca urmare a „Turului investitorilor”, am o listă lungă de teme, legate de sistemul de învăţământ, de facilitarea informaţiilor privind accesul la fondurile europene, de infrastructură, dar şi legate de chestiuni mai mici.
Voi organiza, evident, şi o a doua ediţie a „Turului investitorilor din România”, în care voi vizita cu precădere companii medii, IMM-uri.
Anul acesta, în PE sunt raportor al grupului PPE pentru toate rectificările bugetare la bugetul UE, pentru 2015. Voi fi acolo să veghez ca nicio modificare la bugetul UE să nu afecteze România. Ăsta e proiectul meu major până la sfârşitul anului.

De asemenea, voi iniţia o audiere publică la nivelul PE, legată de utilizarea fondurilor europene pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor. În urmă cu doi ani, UE a înţeles că aceasta este o problemă şi a alocat fonduri semnificative, patru miliarde de euro, o sută de milioane de euro fiind doar pentru România. Înainte de alegerile europarlamentare, le-am spus oamenilor că banii alocaţi pentru 2014 – 2015  pentru acest segment sunt acolo, pentru România, şi nu sunt absorbiţi de Guvern. A trecut un an şi jumătate de atunci şi, în continuare, Guvernul a absorbit zero euro din aceste fonduri. Sunt clare lipsa de voinţă şi incompetenţa. După o iniţiativă a CE, în care am fost raportor dim umbră din partea grupului PPE, am decis să alocăm un avans de 30% la momentul la care este depus un proiect. Dar încă nu avem efectele scontate, aşa că voi lucra în continuare la acest proiect.

Sursa: Timpolis.ro