Cel mai simplu calcul economic ne arata ca lipsa unei infrastructuri performante in Romania inseamna ca investitorii au costuri mai mari si, astfel, raman mai putini bani pentru cresterea capacitatii de productie, pentru crearea de noi locuri de munca si pentru mariri de salarii.
Saptamana trecuta, tatal meu a facut 12 ore cu trenul de la Bucuresti la Deva pe o distanta de 446 de kilometri, fara sa fie vorba de un caz exceptional. Asta inseamna o viteza medie de nici 38 km/h. Ca o comparatie, pe prima linie de cale ferata din Vechiul Regat, ruta Bucuresti-Giurgiu inaugurata in 1869, se circula cu 44 km/h, deci cu 6 km/h mai repede.
In Europa secolului XXI, distanta de 620 de kilometri de la Barcelona la Madrid este parcursa pe calea ferata in doar 2 ore si 30 de minute.
Acesta este doar un exemplu despre cum lipsa infrastructurii afecteaza stilul de viata al fiecaruia dintre noi. In plus, calitatea infrastructurii afecteaza si performanta economica a tarii.
Lipsa autostrazii Pitesti-Sibiu inseamna un cost suplimentar de 30 de euro pentru transportarea pana la granita a fiecarui automobil produs la Pitesti, asa cum declarau la inceputul anului oficialii companiei Automobile Dacia.
Poate parea putin pentru cumparator, dar pentru un producator care scoate pe poarta fabricii peste 300.000 de automobile pe an inseamna un cost in plus de 10 milioane de euro anual. Bani care ar fi putut fi investiti in dezvoltarea liniei de productie si, implicit, in crearea de locuri de munca.
Deci, pana la urma, pierde tot economia romaneasca. Este un dezavantaj competitiv, iar orice investitor cauta tara unde obtine productia la calitatea dorita cu cele mai mici costuri. Daca nu dezvoltam mai repede infrastructura de autostrazi, ne vom trezi, mai devreme sau mai tarziu, ca Dacia va produce mai mult in alte tari si mai putin in Romania, lucru care, intr-o oarecare masura, se intampla deja. Asta inseamna mai multe locuri de munca in alte tari si mai putine in Romania.
Cand am vizitat, la sfarsitul verii, un producator de otel din Hunedoara, acesta imi povestea ca ar vrea sa incarce pe vagoane produsul finit, barele de otel, folosind noua tehnologie a inductiei magnetice, si nu prin legarea cu sarma, ca acum 100 de ani. Pentru asta, ar avea nevoie de vagoane noi de tip platforma, nu de clasicele vagoane inchise care nu pot fi folosite.
Doar ca CFR Marfa nu dispune de vagoane adaptate noilor tehnologii de incarcare si transport. Astfel, investitorul din Hunedoara se simte nevoit sa foloseasca o tehnologie ineficienta si invechita.
Orice exportator din Sibiu care isi transporta marfa pana la granita cu Ungaria petrece de doua ori mai mult timp pe drum decat daca ar fi functionala Autostrada Sibiu – Nadlac, surpata pe segmentul Sibiu – Orastie la 6 luni de la inaugurare.
Daca autostrada ar fi fost functionala, numarul camioanelor necesare parcurgerii drumului dus-intors pana la frontiera cu Ungaria s-ar fi redus la jumatate, iar cheltuielile cu transportul marfii ar fi fost de doua ori mai mici.
Ar fi insemnat, deci, dupa cel mai simplu calcul economic, mai multi bani in firma pentru extinderea capacitatii de productie, pentru crearea de locuri de munca si pentru marirea salariilor. Un sofer de camion din Romania nu va putea fi niciodata platit la fel de bine ca un sofer din Germania atat timp cat el transporta marfa de doua ori mai lent – chiar daca este la fel de priceput in meseria lui.
La fel, un agent de vanzari din Romania care face 8 ore cu automobilul de la Bucuresti la Bistrita nu va putea obtine aceleasi rezultate in vanzari, precum un agent de vanzari din Polonia care strabate aceeasi distanta la el in tara intr-un timp mult mai scurt.
Vreau ca romanii sa castige cat mai mult la noi in tara, dar pentru asta trebuie sa fim mai productivi, mai competitivi. Noi, individual, putem deveni mai productivi invatand o meserie noua, calificandu-ne suplimentar, invatand o limba straina. Dar sunt si lucruri care nu pot fi imbunatatite de noi, ca indivizi. Acestea tin de competitivitatea economiei nationale, de infrastructura, de calitatea sistemului educational si sunt in raspunderea statului, a clasei politice. Iar statul roman nu poate spune ca duce lipsa de resurse pentru dezvoltarea infrastructurii, ba din contra.
Pentru perioada 2007 – 2013, Uniunea Europeana a pus la dispozitia tarii noastre fonduri structurale si de coeziune in valoare totala de 19,6 miliarde de euro pentru constructia de autostrazi, reabilitarea liniilor de calea ferata, a sistemelor de irigatii si pentru alte proiecte majore de infrastructura.
Cele 19,6 miliarde de euro trebuiau cheltuite pana la finalul acestui an. Doar ca, in luna octombrie, rata de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune era de doar 58%. Ne putem astepta ca, pana la finalul anului, absorbtia sa creasca pana la cel mult 60%. Tot pierdem 8 miliarde de euro din fondurile europene nerambursabile pe care Uniunea Europeana ni le-a pus la dispozitie. Cu 8 miliarde de euro, puteam construi 800 de kilometri de autostrada sau puteam reabilita peste 2.000 de kilometri de cale ferata.
Toate liniile ferate de mare viteza din Spania (dar si din alte tari europene, Portugalia, Slovenia, precum si liniile transfrontaliere de mare viteza din UE) au fost construite din fonduri europene. Noi, in schimb, am pierdut acesti bani numai din cauza incompetentei si dezinteresului autoritatilor. De aceea, avem viteze pe calea ferata si vagoane de marfa comparabile cu secolul XIX.
Daca dezvoltarea infrastructurii nu devine prioritatea autoritatilor – si in mod real, nu pe hartie – exista riscul major ca decalajul dintre noi si restul tarilor din Uniunea Europeana sa creasca, in loc sa scada.
In actualul ciclul financiar, 2014 – 2020, ar trebui sa invatam din greselile precedentului exercitiu financiar si sa cheltuim fiecare euro din cele 21,8 miliarde de euro care ni s-au alocat pentru infrastructura. Dar, ca sa reusim acest lucru, va trebui, in primul rand, sa dam drumul programelor si masurilor de finantare la timp, iar proiectele europene sa se aprobe mai usor.
Nu trebuie sa uitam ce a facut Guvernul Tariceanu care a intarziat programele cu pana la doi ani (in 2007 si 2008, Romania nu a absorbit niciun euro din fondurile europene destinate infrastructurii de transport).
De asemenea, Guvernul trebuie sa numeasca persoanele responsabile de gestionarea programelor operationale finantate din fonduri europene strict pe criterii de competenta si fara simpatii politice sau interese personale.
In exercitiul financiar 2007-2013, platile pentru Programul Operational Sectorial Transport au fost intrerupte un an de Comisia Europeana (din iunie 2012 pana in iunie 2013) din cauza managementului defectuos. De asemenea, nu trebuie sa mai punem interesele politice inaintea recomandarilor specialistilor.
Daca, in octombrie 2014, fostul prim-ministru Victor Ponta asculta de contractor si nu inaugura tronsonul Sibiu-Orastie inainte de termenul de finalizare doar pentru a spera la cateva voturi in plus, acum nu ne mai aflam in situatia dezastruoasa de a avea minus 22 de kilometri de autostrada construiti in 2015.
Acestea sunt doar cateva din masurile de bun simt si relativ simple pe care autoritatile romane trebuie sa le aplice pentru a dezvolta infrastructura folosindu-se de fondurile nerambursabile si fara presiune pe bugetul de stat.
Pentru ca, asa cum am mai spus, toate aceste miliarde de euro au fost puse la dispozitia noastra de Uniunea Europeana gratuit, tocmai pentru a reduce decalajul de dezvoltare fata de vestul Europei. Daca ii pierdem si pe acestia din cauza incompetentei autoritatilor, Romania va ramane la coada Europei si se va indeparta si mai mult de nivelul perfomantei economice din Uniunea Europeana.
Sursa: Ziare.com
Stay In Touch