Am adresat astăzi o altă întrebare scrisă Comisiei Europene, de data aceasta, în legătură cu riscul expunerii băncilor la cererea de obligațiuni de stat în Uniunea Europeană.
În Europa, ca și în România, băncile dețin o cantitate mare de titluri de stat. Am întrebat Comisia Europeană dacă are evaluări în legătură cu implicațiile unei potențiale creșteri a ponderii riscului expunerilor băncilor la stat în Uniunea Europeană asupra cererii de titluri de stat și pentru piețele financiare și accesul la finanțare al IMM-urilor în statele membre.
Textul integral al întrebării:
Până în prezent a existat o aplicare generală a ponderii riscului zero pentru expunere suverană în băncile europene, chiar dacă cerințele Basel de adecvare a capitalului presupuneau obligația băncilor de a reține capital pentru toate clasele de active proporțional cu riscul lor de creditare. Acordul Basel nu a fost respectat prin Directiva privind cerințele de capital din Uniunea Europeană.
La momentul actual, băncile din Europa au o expunere mare la datoriile suverane interne. Din cauza ponderii zero, băncile au suprainvestit în obligațiuni de stat și nu au acordat împrumuturi pentru economia reală.  
Un raport emis de Comitetul european pentru risc sistemic în martie 2015 arăta că datoriile publice față de bănci nu mai pot fi considerate active lipsite de riscuri. Raportul prezenta dovezi convingătoare ale dezvoltării riscului sistemic din cauza interdependenței dintre bănci și statele suverane. Comitetul european pentru risc sistemic a recomandat inițierea unei discuții privind opțiunile de politică de reformare a acestei chestiuni. 

Are Comisia Europeană evaluări în legătură cu implicațiile unei creșteri a ponderii riscului expunerii băncilor la cererea de obligațiuni de stat în UE? Cum evaluează Comisia Europeană implicațiile pentru fluxurile financiare și finanțarea IMM-urilor în economiile statelor membre și pentru diferența de randament a obligațiunilor de stat în UE?