Am adresat ieri o întrebare scrisă Comisiei Europene pentru a afla cum putem facilita accesul la fonduri europene pentru beneficiarii români și astfel să ajungem la o rată de absorbție mai mare.
Textul integral al întrebării:
Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată stabilește principalele prevederi care guvernează aplicarea TVA în Uniunea Europeană. Actul normativ prevede un număr de derogări/scutiri/perioade tranzitorii, care, printre altele, stabilesc că persoana având obligația de plată a TVA este o persoană impozabilă către care se fac anumite livrări de produse/bunuri (taxare inversă). Sunt permise și alte derogări în anumite circumstanțe conform prevederilor Art. 395 al Directivei.
Regula generală aplicată taxării de TVA ridică anumite probleme, în special în ceea ce privește utilizarea fondurilor structurale. Art. 37(11) al Regulamentului 1303/2013 statuează că TVA nu constituie o cheltuială eligibilă  a unei operațiuni.
Prin urmare, anumiți beneficiari ai fondurilor UE se găsesc într-o situație dificilă din cauza faptului că aceștia trebuie să acopere temporar costurile cu TVA. Acest lucru determină dificultăți în implementarea proiectelor și, în anumite țări, o rată de absorbție scăzută a fondurilor UE.

A analizat Comisia posibilitatea introducerii unui mecanism de taxare inversă pentru cheltuieli efectuate cu fonduri UE? Ar fi aceasta o măsură fezabilă și care poate fi implementată legal în vederea creșterii absorbției fondurilor UE? Care ar fi principalele avantaje și dezavantaje ale unei asemenea prevederi?