În ce măsură considerați că românii cunosc legislația europeană din care decurg drepturile și responsabilitățile cetățenilor Uniunii Europene?
Din punct de vedere al datelor pe care le indică cercetările de piață, aproape 3 din 4 români, mai precis 71%, spun că își cunosc drepturile de cetățeni europeni, și am citat aici datele Eurobarometrului privind statutul de cetățean al Uniunii Europene din 2016. Chiar și cu această cifră, aparent mare, românii se situează în coada clasamentului comparativ cu cetățenii din celelalte state membre.
Cred, însă, că lucrurile trebuie privite și dincolo de aceste date sociologice, iar, în opinia mea, este nevoie de o mai bună cunoaștere a drepturilor și responsabilităților care ne revin fiecăruia dintre noi ca cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Și aici intervine rolul și, aș spune, chiar obligația fiecăruia dintre noi, fie că vorbim despre politicieni, responsabili ai administrației europene, naționale și locale din țările membre, dar și a dascălilor și a părinților în raport cu copiii lor, obligația de a vorbi despre drepturile și responsabilitățile noastre ca membri ai Uniunii Europene, așa cum facem când vorbim despre drepturile și obligațiile civice și cele care rezultă din statutul de cetățeni ai României.
Trebuie să înțelegem că apartenența la Uniunea Europeană aduce cu sine o extindere a libertăților dincolo de granițele statului a căror cetățenie o purtăm și, ca să iau doar un exemplu, vorbim despre libertatea de mișcare, dar și despre libertatea de a trăi și a munci oriunde în Uniunea Europeană. Astăzi, datorită faptului că România este membru al Uniunii, noi, românii, putem să călătorim liberi în toate cele 28 de țări membre, putem să lucrăm și să locuim oriunde pe teritoriul Uniunii fără restricții privind libera circulația. Este, iată, o libertate pe care ne-o conferă acest statut despre care vorbeați.
De aceea spun că este important să vorbim cu toții despre aceste drepturi pe care le avem ca cetățeni ai unei țări membră UE, și asta pentru că fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă pe deplin beneficiile pe care Uniunea Europeană le-a adus în viața noastră de zi cu zi. Mă refer aici atât la beneficii economice, cât și la, poate, cel mai important lucru pe care l-a adus cu sine Uniunea Europeană și pe care uităm adesea să-l apreciem, pacea. Din urmă cu 70 de ani, de când statele din Europa și-au dat mâna pentru a alcătui această uniune politică și economică pe care o avem astăzi, continentul nostru trăiește în pace, iar fără această pace continuă a ultimelor 7 decenii dezvoltarea economică și tehnologică pe care o trăim în zilele noastre nu ar fi existat.
Pentru că pomeneam despre beneficiile economice, uitați-vă numai la câte sute de mii de proiecte s-au derulat cu fonduri europene peste tot în țară în ultimii ani, de la renovările de școli și spitale, la anveloparea blocurilor, la renovarea și reabilitarea centrelor orașelor și a stațiunilor, la construirea de rețele de apă și canalizare și până la finanțarea unor afaceri mici și medii ale întreprinzătorilor din domenii precum agricultura, turismul și nu numai. În plus, dacă este să vorbim despre cifre, potrivit datelor Ministerului Fondurilor Europene, fiecare român câștigă în medie cu circa 430 de lei în plus în fiecare lună numai datorită fondurilor europene. Deci, iată doar câteva dintre beneficiile care decurg, alături de drepturile și obligațiile noastre de cetățeni ai unei țări care este membră UE și la care fiecare noi dintre noi trebuie să se gândească atunci când vorbim despre Europa și despre Uniunea Europeană.
Pentru că ați pomenit despre legislația europeană, țin să vă spun că mare parte din legislația din România își are originea în legislația adoptată la nivel european și că, odată cu aceasta, multe aspecte din viața noastră de zi cu zi au fost îmbunătățite. Un exemplu concret este cel legat de eliminarea tarifelor de roaming în Uniunea Europeană. De anul viitor, ne vom bucura de aceleași tarife de telefonie mobilă ca acasă atunci când vom călători în oricare stat membru al Uniunii Europene, și asta pentru că au fost eliminate taxele suplimentare pentru roaming la nivelul UE. Este vorba despre o reglementare pe care am adoptat-o în Parlamentul European în octombrie 2015.
Un alt exemplu concret este chiar în orașul meu natal, Hunedoara, unde groapa de gunoi situată de zeci de ani prea aproape de oraș și de casele oamenilor a fost închisă în 2007 ca urmare a unor prevederi europene în materie de mediu. Desigur, sunt numeroase alte exemple în domenii ce țin de agricultură, de siguranța alimentară, de protecția mediului și care îmbunătățesc calitatea vieții oamenilor pentru că România, ca stat membru, trebuie să implementeze legislația europeană. Eu v-am dat doar câteva exemple.
Vedem în spațiul public românesc o serie de confuzii în ceea ce privește structura instituțională comunitară, ce demonstrează această stare de fapt?
Politicienii care reprezintă România la nivel european au datoria să comunice, să-i informeze pe români despre structura instituțională a Uniunii Europene, despre ceea ce face Uniunea Europeană și despre beneficiile apartenenței țării noastre la UE, așa cum vorbeam și mai sus. Ca om politic vă spun că este obligația noastră să comunicăm și să vorbim despre activitatea noastră, despre ceea ce facem în fiecare zi pentru cei care ne-au ales. Pe oameni îi interesează ce fac pentru ei cei pe care i-au ales să le reprezinte interesele și, în opinia mea, acest lucru îi interesează mai mult decât procesul legislativ și procedurile concrete prin care se întâmplă un lucru sau altul la nivelul administrației. Desigur, și procesul legislativ trebuie să fie transparent astfel încât toți cei interesați să-l poată urmări și să poată lua parte activ prin poziționări civice și publice.
În Parlamentul European, de pildă, toate ședințele plenare pot fi urmărite în direct pe Internet de dimineața până seara, la fel și înregistrările ședințelor plenare și ale comisiilor de specialitate pot fi accesate de toți cetățenii. Așadar, noi trebuie să ne desfășurăm activitatea într-un mod transparent astfel încât toți cei care vor să afle ce fac reprezentanții României la nivelul instituțiilor europene, fie că vorbim despre europarlamentari, comisari europeni, funcționari europeni, să o poată face cu ușurință. Așadar, ca să eliminăm confuziile despre care pomeneați în întrebare, cred că este, în primul rând, obligația noastră, a reprezentaților statului român la nivelul UE, să vorbim despre ceea ce facem pentru români și, apoi, bineînțeles că, în ceea ce privește eliminarea confuziilor referitoare la structura instituțională a Uniunii Europene, pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor administrative de funcționare a Uniunii, un rol important îl au educația din școli și mass-media.
Ce ne puteți spune despre revitalizarea curentelor de extremă dreaptă care susțin poziționări eurosceptice? Dovedesc acestea o cunoaștere insuficientă a valorilor europene?
Cred că trăim acum începutul decăderii euroscepticismului. Oamenii și-au dat seama că politicienii populiști, adesea proveniți din zona de extremă dreapta, nu au soluții reale și că vând iluzii fără nicio legătură cu realitatea și cu ce se poate face. Oamenii au înțeles ce riscuri majore pentru stabilitate și pentru evoluția democrației presupune euroscepticismul și eu sunt convins că acesta este începutul sfârșitului euroscepticismului. Am văzut că, la referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, tinerii au votat pentru rămânerea în spațiul comunitar, deci le-au spus un „nu” foarte clar euroscepticilor. Și tinerii, cei care au votat pentru viitorul lor, sunt, cred eu, și cei care le-au spus, astfel, „adio” euroscepticilor.
Nouă, celor care am fost aleși să reprezentăm interesele cetățenilor noștri la nivelul instituțiilor UE, ne revine obligația să vorbim în continuare despre beneficiile procesului de integrare europeană și despre ce înseamnă Uniunea Europeană pentru fiecare dintre noi în parte și pentru toți la un loc, despre cum Uniunea s-a dovedit a fi soluția pentru depășirea a zeci de ani de război, de conflicte militare, în Europa, despre cum Uniunea Europeană de astăzi este soluția în fața marilor provocări cu care ne confruntăm, fie că vorbim despre globalizare, creștere economică sau criza imigranților și instabilitatea din vecinătatea estică a Uniunii.
Cât de fundamentate sunt criticile aduse statului de membru al României la Uniunea Europeană în condițiile în care statul român a primit un cuantum de fonduri triplu în raport cu contribuția sa la bugetul UE?
Tocmai pentru a preveni aceste critici este important ca autoritățile să le vorbească oamenilor cu fiecare ocazie despre beneficiile calității de membru al Uniunii Europene. Dacă oamenii nu cunosc avantajele apartenenței la Uniunea Europeană, pot fi ușor victime ale euroscepticismului. Nu este bine doar să ne plângem, doar să criticăm, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză sau, uneori, chiar ascunzând adevărul cu bună știință cum o fac unii politicieni doar ca să câștige putere politică pentru sine și fără să se gândească la binele celor din jur. Criticile sunt bune atâta timp cât sunt fundamentate și cât sunt adevărate. Da, criticile asigură acel echilibru absolut necesar într-o democrație, dar, pentru a nu cădea într-o extremă a destructibilului, este nevoie ca aceste critici să fie cinstite.
Dacă vorbești doar de rău despre ceva, ascunzând părțile bune ale acelui lucru, se cheamă că ești necinstit pentru că nu există lucruri perfecte, cum nu există oameni și nici instituții sau organizații perfecte. Trebuie, însă, să facem o critică constructivă și să tragem linie în mod cinstit și să vedem dacă nu sunt mai multe avantaje decât dezavantaje, iar, dacă vorbim despre Uniunea Europeană, vă spun sincer, cu greu îi găsesc dezavantaje pentru că nimic nu poate să fie mai important decât pacea și prosperitatea economică, ori, România beneficiază de toate acestea.
Da, veți spune, poate, că românii nu trăiesc atât de bine și că este exagerat să vorbim despre „prosperitate”, dar cred că, dacă suntem cinstiți cu noi înșine, ne dăm seama că singuri, în afara Uniunii Europene, izolați, nu am fi putut trăi mai bine decât o facem astăzi. Gândiți-vă numai la banii pe care îi primim de la Uniunea Europeană în fiecare exercițiu bugetar, de trei ori mai mulți decât dăm, așa cum spuneați și dumneavoastră. Cine ne-ar fi dat acești bani dacă nu eram membri ai Uniunii Europene, ne-am fi descurcat să-i producem singuri acasă, făcând ce și pentru cine? Cetățenii unui stat trăiesc bine dacă statul respectiv are o economie puternică, ori economia înseamnă să faci comerț.
Dacă am fi trăit izolați, România ar fi putut crea bunuri și servicii doar pentru o piață formată din cetățenii ei, deci pentru maximum 20 de milioane de clienți, ca să-i numesc astfel, astăzi producem pentru toată piața Uniunii Europene, adică pentru peste 500 de milioane de clienți. Este un exemplu de aritmetică simplă și doar un exemplu care vorbește despre cât de fundamentate sunt criticile despre care pomeneați în întrebarea dumneavoastră referitoare la statutul României de membru al Uniunii Europene.
Ce înseamnă pentru România asumarea mandatului de președinție a Consiliului Uniunii Europene în 2019?
În primul rând, înseamnă că, timp de șase luni, cât vom deține Președinția Consiliului UE, România își lasă amprenta asupra priorităților și deciziilor Uniunii Europene în ansamblul lor. La fel, prin participarea la această troică a președinției, România contribuire la stabilirea obiectivelor Uniunii Europene pe termen lung.
În al doilea rând, deținerea Președinției UE reprezintă o oportunitate să discutăm într-un cadru larg la nivelul societății, nu doar între politicieni și formatori de opinie, despre direcția în care trebuie să se îndrepte Uniunea și despre care sunt așteptările noastre, ale oamenilor de rând de la Uniunea Europeană. Este o ocazie să implicăm în dezbatere ONG-uri, organizații studențești, ale tinerilor, oameni de afaceri, agricultori și să discutăm despre Europa într-un cadru cât mai larg. Cred că tot mai multe organizații trebuie implicate de autoritățile române în pregătirea Președinției Consiliului UE tocmai pentru ca mandatul României să reflecte viziunea, punctele de vedere și prioritățile unei părți cât mai largi a societății.
Imaginea publică a României s-a îmbunătățit succesiv prin activitatea DNA și DIICOT. Este lupta anticorupție direcția ce poate asigura o dezvoltarea sustenabilă a statului român?
Lupta împotriva corupției este esențială în dezvoltarea unui stat deoarece există o legătură strânsă între corupție și lipsa investițiilor străine. Cu cât o țară este mai puțin coruptă, cu atât este mai atractivă pentru investitorii străini și, astfel, se creează mai multe locuri de muncă, iar țara este mai prosperă. Dacă într-o țară statul de drept nu funcționează, cadrul legal nu este predictibil, fiscalitatea nu este transparentă și avantajoasă, investitorii o vor ocoli și vor alege să investească și să creeze locuri de muncă în altă parte.
Ce părere aveți despre procesul continuu de reforme pe care autoritățile de la București îl realizează încă de la semnarea Declarației de la Snagov din 1995? În ce mod au consolidat acestea sistemul democratic post-decembrist?
Am spus tot timpul că, pentru a face economia mai competitivă și mai rezistentă în fața crizelor, trebuie implementate reforme continuu, nu doar în vremuri de criză. Este important ca acestea să fie făcute în vremuri economice bune, când costul economic și social este mai mic. Altfel, povara cade asupra oamenilor. Reformele reprezintă o bază solidă pentru consolidarea economiei. Investitorii au nevoie de o economie competitivă, au nevoie de predictibilitate, de stabilitate macroeconomică pentru a le câștiga încrederea să înceapă să investească. Apoi, apare creșterea economică, iar, la sfârșitul acestui proces, apar și locurile de muncă. Deci reformele duc la mai multe investiții, la proiecte profitabile, la creare de locuri de muncă și la creșterea productivității.
Îngrijorător este ce am văzut în concluzia Raportului Comisiei Europene privind recomandările de țară pentru România în 2016, publicat în luna mai: țara noastră nu a făcut până în prezent niciun progres sau a realizat doar progrese limitate în îndeplinirea majorității recomandărilor Comisiei din rapoartele ultimilor patru ani. Aceste recomandări specifice de țară făcute de Comisie tuturor statelor membre ale Uniunii Europene sunt menite să ajute autoritățile naționale în elaborarea politicilor macroeconomice în vederea stimulării creșterii economice, a investițiilor și a locurilor de muncă cu scopul de a atinge obiectivele de creștere asumate în strategia „Europa 2020” asumată de toate statele UE, inclusiv de România, și care reprezintă strategia Uniunii de creștere economică până în anul 2020.
Trebuie să înțelegem că, ignorând sau chiar numai întârziind implementarea tuturor acestor măsuri recomandate de Comisia Europeană, autoritățile române nu fac altceva decât să împiedice progresul țării noastre. Țările care nu se reformează pierd încrederea investitorilor și capacitatea de a genera creștere economică și locuri de muncă. Despre faptul că, din 1995, când s-a semnat Declarația de la Snagov, și până astăzi s-au înregistrat progrese în ceea ce privește democratizarea sistemului de organizare a statului român nu cred că mai încape vreo îndoială.
Sunt lucruri care nu funcționează la cei mai buni parametri și în România, cum sunt în toate statele europene, dar țara noastră este astăzi o democrație funcțională, altfel nu am fi fost acceptați ca membri ai UE și NATO. Și, pentru că ați pomenit, să știți că, în multe domenii, România se situează pe poziții înaintea altor multor state, unele cu o tradiție democratică mult mai mare, o arată și statisticile, o arată și realitatea din teren. Avem, însă, noi, românii, așa, să-i spun, un fatalism, care ne face uneori să considerăm că stăm mai rău decât se întâmplă în realitatea. Eu vorbesc despre asta deseori, ne plângem uneori și când nu este cazul. Și să vă dau un exemplu. Ne plângem, nu spun că fără a avea dreptate de multe ori, despre nivelul scăzut al salariilor din România comparativ cu alte state europene. Realitatea, însă, are nuanțele ei.
România este țara din Uniunea Europeană în care cei mai mulți cetățeni dețin o proprietate, aproape 97%, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii. Cunoaștem cauzele, perioada comunistă și, apoi, împroprietăririle de după Revoluție, nu intru în detalii. Spre comparație, în Elveția doar 44% dintre cetățeni sunt proprietari, iar în Germania, 53%. Bineînțeles că, acolo, unde un cetățean elvețian sau german are un salariu mult mai mare ca unul din România, aceia plătesc chirie, pe când românul nu plătește, deci o parte importantă din veniturilor elvețienilor și germanilor, pentru că am luat exemplul lor, este cheltuită lună de lună pentru chirie, ceea ce nu se întâmplă în România.
Ce înseamnă abuzurile din Republica Turcă pentru negocierile de integrare europeană ale statului turc?
Trebuie să ne gândim cum construim cu Turcia noi, Uniunea Europeană, o relație bazată pe așteptări realiste, doar atunci vom putea avea o relație bună. Altfel, dacă se creează așteptări nerealiste și de o parte și de alta, relația nu poate decât să meargă pe drumul deteriorării. De aceea eu cred că trebuie să ne gândim la o relație viitoare cu Turcia care să nu se termine neapărat într-o aderare ca membru plin al Uniunii Europene, de vreme ce nu mai există majoritate în rândul statelor membre UE care să susțină aderarea Turciei și de vreme ce am văzut, în ultimele săptămâni în special, o discrepanță foarte mare între standardele și valorile europene și realitatea din Turcia, așa cum este ea exprimată de factorii politici de astăzi de la Ankara. Noi, în Uniunea Europeană, se pare că înțelegem prin democrație, prin stat de drept, prin drepturile omului altceva decât au lăsat să înțeleagă autoritățile de la Ankara că înseamnă pentru Turcia.
Cum vedeți rolul României în calitate de actor regional? Care sunt direcțiile fezabile de dezvoltare?
Din punct de vedere geopolitic, România este o insulă de stabilitate într-o regiune din ce în ce mai fierbinte. Vedem la sud ce se întâmplă în Turcia, stat membru NATO, dar care este condus de un președinte autocrat, la est avem Ucraina care recent a suferit pierderi teritoriale, Crimeea, la fel, tot la est, Republica Moldova nu a scăpat în totalitate de dependența față de Rusia, iar, la vest, Ungaria tot dă emoții și bătăi de cap Uniunii Europene forțând tratatele Uniunii Europene. În acest context, importanța geostrategică a țării noastre a sporit semnificativ, NATO și Uniunea Europeană au nevoie mai mult ca oricând ca România să rămână un stat stabil în regiune. Suntem, cred eu, mai mult decât am fost vreodată în întreaga noastră istorie, un partener cu drepturi egale care beneficiază de tot respectul aliaților săi, fie că vorbim despre cei din Uniunea Europeană, fie că vorbim despre aliații din NATO. Astăzi, în regiune, aliații occidentali nu iau o decizie fără a o discuta cu România, așa cum se discută cu un prieten.
Ce măsuri pot fi aplicate pentru combaterea terorismului? Ce strategii pot aplica decidenții politici europeni și naționali în vederea eradicării acestei fenomenologii agravante?
În primul prind, trebuie să punem la comun la nivel european toate informațiile privind persoanele suspecte de terorism, de trafic de arme, droguri și ființe umane. Apoi, trebuie ca forțele de ordine din statele membre europene să fie mai bine pregătite și echipate corespunzător pentru a acționa în cazul amenințărilor și atentatelor teroriste. De asemenea, este nevoie de o mai bună instruire și informare a populației despre cel mai eficient mod de a reacționa în situații critice.
Nu în ultimul rând, trebuie sporită securitatea la frontierele externe ale Uniunii Europene și trebuie înmulțite acțiunile de prevenire a radicalizării persoanelor. Toate acestea sunt măsuri despre care purtăm discuții intense la nivelul instituțiilor europene și care am convingerea că vor genera curând soluții care vor duce, în primul rând, la o creștere a nivelului de securitate la nivelul Uniunii și, pe termen mediu, la o reducere și neutralizare a acestui fenomen.
Ce ne spune dorința unei părți semnificative a electoratului britanic de a organiza un nou referendum privind ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, luând în calcul și intențiile secesioniste declarate ale Scoției?
51,9% dintre cetățenii britanici care au participat la vot au optat pentru ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, vorbim deci despre puțin peste jumătate dintre cei care s-au prezentat la referendum. Chiar și în rândul acestora, însă, ulterior anunțării rezultatului s-a manifestat o stare de șoc pentru că au realizat ceea ce au făcut. Nu puțini au fost cei care au cerut să li se anuleze votul sau un nou referendum. Votul lor, poate unul în necunoștință de cauză, poate unul îndreptat împotriva clasei politice în ansamblul ei sau împotriva unei părți a clasei politice sau a unor politicieni, a fost în multe cazuri nu unul care respingea Uniunea Europeană. Și aici venim la ceea ce spuneam la începutul discuției noastre, cu toții trebuie să vorbim mai mult despre beneficiile statutului de membru al Uniunii și să o facem cu un spirit critic constructiv, să spunem adevărul, ce înseamnă Uniunea Europeană în ansamblul ei, nu doar prin prisma unor puncte de vedere unilaterale.

În cazul Brexit-ului, am văzut că liderii politici care au susținut și promovat ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană nu au de fapt nicio soluție pentru ce vor face cetățenii britanici mai departe pentru a-și prezerva drepturile și avantajele reale de care, în mod evident, se bucurau ca membri ai Uniunii Europene și pentru a-și spori, eventual, nivelul de prosperitate, au arătat că nu au niciun plan post-BREXIT și cât de gol a fost întregul lor discurs și promisiunile pe care le-au făcut. Este votul poporului britanic, influențat, însă, de politicienii pro-Brexit care au avut un discurs populist și unilateral al situației reale. Înțeleg că acum ar dori un al doilea referendum, dar nu pot să mă exprim cu privire la acest lucru deoarece Europa nu are nimic a spune. Așteptarea realistă, corectă este ca politicienii de la Londra să implementeze ceea ce oameni au cerut prin vot. O discuție despre un al doilea referendum, însă, nu o văd acum pe agendă.

Sursa: Intervio.ro