Discuția cu europarlamentarul Siegfried Mureșan alunecă firesc de la situația politică internă spre problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană. Tânărul politician pare optimist când vorbește despre cabinetul Cioloș, dar se arată rezervat în legătură cu integrarea refugiațior musulmani. Mureșan spune de mai multe ori că prioritară în acest context geopolitic este securitatea cetățenilor români.
-Cum sună „un guvern de tehnocrați” într-o teribilă criza politică la nivelul UE?
-Orice guvern sună mai bine decât guvernul anterior condus de Victor Ponta. Toată Europa știa despre vechiul guvern că este condus de un prim-ministru care și-a plagiat lucrarea de doctorat și care este suspectat de grave fapte de corupție. Fostul prim-ministru devenise nefreceventabil de către liderii Uniunii Europene, a mai fost primit doar în Azerbaidjan și Mexic.
-Păreți optimist…
-După căderea guvernului, aveam două variante: alegeri anticipate sau un guvern condus de un prim-ministru tehnocrat. Din moment ce alegerile anticipate ar fi dus la o perioadă de instabilitate politică – iar instabilitatea politică duce la instabilitate economică – mi s-a părut că un guvern condus de un prim-ministru tehnocrat este varianta cea mai bună, în condițiile în care oamenii și-au pierdut încrederea în actuala clasă politică. Acum, avem un guvern compus în totalitate de oameni din afara partidelor politice. Evident că este un guvern căruia îi va fi dificil să-și implementeze programul.
-Cabinetul Cioloș va trebui să lucreze cu un parlament politic.
-De aceea, din punctul meu de vedere, șansa  acestui executiv este să-și asume „agenda străzii”. Trebuie să facă o prioritate din ceea ce oamenii au solicitat în ultimele săptămâni: reducerea numărului de parlamentari la 300, reforma sănătății, alegerea primarilor în două tururi. Este clar că doar oameni veniți din afara sistemului pot schimba sistemul. Dar este la fel de clar că sistemul nu se va lăsa schimbat așa de ușor. Va fi mult de luptat pentru îmbunătățirea actului de guvernare, însă, în materie de competență, este evident că acest guvern este un pas foarte mare înainte față de guvernul anterior. Pentru mine, competența echipei guvernamentale este prioritară. Calculul politic nu justifică acceptarea unor miniștri incompetenți, doar pentru a spori șansele unui proiect în parlament; vedem unde ne-au dus 25 de ani de guvernare în mare parte incompetentă.
-Cioloș cunoaște îndeaproape lumea politică europeană. La ce-l ajută asta în jungla politică românească?
-Dacian Cioloș cunoaște ce înseamnă să faci performanță în administrația publică. În calitate de comisar european pentru agricultură și dezvoltare rurală, a implementat o reformă semnificativă a politicii agricole comune europene, a lucrat cu miniștrii agriculturii din toate statele membre UE, deci știe cum se face politică atât la nivelul Uniunii Europene, dar și în toate statele membre UE. Iar acesta este un lucru esențial, din moment ce, în România, administrația publică este perfectibilă, oamenii vor o administrație publică mai bună.
-Să ne uităm dincolo de granițele României… Vă temeți în actualul context de amplificarea tensiunor dintre statele membre UE?
-Mă tem de creșterea populismului și mă tem de faptul că, în lipsă de soluții, oamenii politici vor recurge la o retorică antieuropeană. Sunt vremuri în care avem nevoie de oameni politici care să aibă soluții la situația actuală dificilă în care se află Uniunea Europeană, în ansamblul ei. Politicienii pro-europeni trebuie să vină cu soluții concrete, altfel va avea de câștigat retorica euroscepticilor, ale căror soluții oricum nu funcționează în realitate.
-Ce poate face UE împotriva terorismului? Armată n-are, puncte de vedere diferite pe tema refugiaților au existat și există in continuare…
-Prioritatea zero a Uniunii Europene trebuie să fie garantarea securității cetățenilor Uniunii Europene. Pentru asta, este nevoie ca structurile de securitate, de poliție, inclusiv armatele statelor membre ale Uniunii Europene să colaboreze mai mult. Aceeași intensificare a colaborării trebuie continuată și între statele membre NATO. Este inacceptabil că două state membre NATO, Grecia și Turcia, nu reușesc împreună să securizeze granița comună, iar aceasta este controlată de traficanții de ființe umane care câștigă miliarde de euro în timp ce mii de oameni își pierd viața în Marea Mediterană.
 
-Problema majoră e la granițele UE.
-Împreună, trebuie să întărim granițele Uniunii Europene. UE are datoria să ajute statele membre să-și securizeze granițele externe, iar statele care nu își pot securiza singure granița, trebuie să accepte acest ajutor european. În acest context, obligația factorilor de decizie din România este să se asigure că orice pas care se face pentru securizarea mai bună a frontierelor Uniunii Europene să se facă la nivelul tuturor celor 28 de state membre și nu doar la nivelul zonei Schengen, astfel încât și noi să beneficiem de aceleași măsuri de siguranță. Dar nu este suficient să securizăm granițele. Pentru a ieși din această stare de criză permanentă, trebuie ca oamenii să nu-și mai dorească să părăsească țările de origine pentru a veni spre Europa.
-Cum s-ar putea face asta?
-Trebuie îmbunătățită situația în țările lor de origine. Trebuie combătut radicalismul, trebuie îmbunătățite condițiile de viață acolo, oamenii trebuie să aibă acces la hrană, la apă potabilă, la educație, la sănătate. Pe termen scurt, însă, soluția pe care eu o văd pentru reducerea exodului de refugiați este cea propusă de Partidul Popular European: refugiații să nu mai poată depune cerere de azil în interiorul UE. E nevoie de centre speciale de depunere a solicitărilor de azil în țările de origine sau cel mult la frontierele externe ale Uniunii Europene. În momentul de față, refugiații depun cerere în interiorul UE, iar dacă cererea este respinsă vor fi întorși în țările de origine pe cheltuiala noastră, dupa ce au petrecut luni de zile în UE tot pe cheltuiala noastră. Acest lucru trebuie să se schimbe. Vreau ca în viitor cererile de azil să poată fi depuse doar în afara UE și să fie acceptați în interiorul UE doar cei ale căror cereri au fost în prealabil aprobate.
-Polonia va suporta vreun fel de consecințe acum, după ce a anunțat că s-a răzgândit și că nu mai vrea cote de refugiați?
-Adevărul este că implementarea cotelor nu funcționează. Au fost relocați până acum, în două luni de la adoptarea cotelor, doar 30 de refugiați din Grecia spre Luxemburg, acum două săptămâni. Or, în ritmul acesta, refugiații nu vor fi relocați, mai ales că disponibilitatea statelor membre UE de a primi refugiați va scădea considerabil după atentatele de la Paris. Avem nevoie de soluții care să funcționeze practic și care să nu sporească nicicum riscul asupra cetățenilor europeni, adică și a cetățenilor români. Concluzia este că, pentru a putea garanta securitatea românilor, trebuie să fie garantată securitatea Uniunii Europene, în ansamblu ei. Să nu uităm că au murit și doi români în urma atentatelor de vineri de la Paris.
-Nici România nu vrea refugiați. Ar fi cazul sa urmăm “modelul polonez”?
-România a votat împotriva cotelor de refugiați în Consiliul JAI. În opinia mea, România trebuie să fie parte a soluției europene, însă prioritatea noastră trebuie să fie securitatea cetățenilor noștri. Țara noastră trebuie să evalueze foarte bine cum poate participa la depășirea acestei situații, care sunt capacitățile în materie de sporire a securității, cu ce putem ajuta.
-Ce estimați că se va schimba în politica UE după atentatele de la Paris?
-O criză este întotdeauna și o oportunitate. Vreau îmbunătățirea colaborării între statele membre. Este posibil ca într-o situație ca aceasta, pașii necesari de integrare europeană, colaborarea structurilor de securitate, securizarea cu adevărat a frontierelor externe să se realizeze mai bine. Totodată, există și un risc să tragem concluzii greșite, iar partide eurosceptice, extremiste să profite de aceste momente de emoție. De aceea, obligația noastră, a oamenilor politici raționali, responsabili, pro-europeni este să venim cu soluții pentru ca oamenii să realizeze că ceea ce extremiștii spun nu va funcționa niciodată în realitate.
-De ce vă este cel mai teamă acum, după aceste atentate? Mă refer, desigur, la o temere legată de spațiul european.
-Mă tem ca oamenii să nu fie cuprinși de o frică generală, să le fie afectat modul de viață. Oamenii nu trebuie să se lase îngrădiți, nu trebuie să-și schimbe modul de viață fiindcă aceasta ar fi cea mai mare victorie pentru teroriști. Este esențial să conștientizăm pericolele, să fim prudenți, dar este important să continuăm să facem lucrurile așa cum le-am făcut până acum în viața de zi cu zi.
-Sincer vorbind, credeti că UE, cu toate politicile ei legate de multiculturalism, are vreo șansă să integreze in spațiul european un milion de musulmani într-o perioadă rezonabilă de timp?
-Există evident diferențe foarte mari între musulmani. Când mă întâlnesc cu șoferi de taxi de origine turcă in Germania  observ că preocuparea lor este să câștige un ban cinstit pentru a-și trimite copiii la școală, de a le asigura un viitor. Dar trebuie știut că nu toți musulmanii sunt la fel. Unii au capacitatea mai mare de a se adapta la modul nostru de viață din Europa, dar adaptarea este una și integrarea, alta. Dacă există comunități mari de musulmani, atunci există riscul ca aceștia să nu se integreze. Chiar și musulmani moderați, de origine turcă, merg în cartierul turc din Berlin la un stomatolog turc, la un supermarket turcesc, nu folosesc limba germană, nu se integrează în țara care i-a primit. Trebuie avut în vedere pentru orice soluție de integrare că aceste state musulmane nu au avut o experiență cu o democrație, cu un sistem de pluripartidism, cu libertatea presei, cu liberatatea de exprimare, lucruri pe care noi în Europa le-am cunoscut de-a lungul ultimelor sute de ani.
-Conluzia e că va fi greu, aproape imposibil, să urgentăm integrarea lor sau exportul de democrație?

Nu trebuie să fim naivi și știm că modelul de societate pe care l-am creat noi în Europa și pe care vrem să-l prezervăm aici este unul foarte greu de creat în acele state din moment ce ele nu au niciun fel de experiență în această direcție. Vedem cât ne este de greu nouă, după 50 de ani de comunism și totalitarism, și vedem că este aproape imposibil în Rusia după 90 de ani de regim nedemocratic. Exportarea modului nostru de viață aupra țărilor lor este foarte greu, aproape imposibil, de realizat. O confirmă evoluțiile din ultimii 15 ani din Irak și Afghanistan.