– Credeţi că introducerea huilei în strategia energetică naţională, cu un procent fix, va rezolva pe termen lung viitorul huilei de Valea Jiului, măcar patru mine? Vedeţi, negocierile din trecut făcute cu Comisia Europeană pe brânci şi cu capul plecat acum afectează. În condiţiile în care alţii deschid noi capacităţi de extragere a cărbunelui, închizând centrale atomice, noi închidem minele. Mai mult, unii au reuşit să obţină o prelungire a închiderii anumitor mine, iar nouă, românilor, ni se spune că nu se mai poate, că am negociat şi asta este… E normal?
– Trebuie să vă spun că eu nu fac promisiuni pe care apoi nu pot să le onorez. Trebuie să studiez documentele, să mă informez, să stau de vorbă cu specialişti şi să-mi fac o documentaţie. Dar pot să vă spun încă de pe-acum că tot ce am semnat cu Uniunea Europeană şi ne-am obligat trebuie respectat. Dar dacă am semnat ceva, dacă este în legislaţie o decizie luată, dar legat de ea circumstanţele s-au schimbat între timp, iar argumentele sunt în favoarea cauzei acesteia, atunci se poate ca lucrurile să se schimbe. Sunt economist de meserie şi ştiu însă că orice document şi înţelegere semnate trebuie respectate, dar, în timp, poate surveni o altă înţelegere, dacă părţile ajung la un acord. Dacă sunt alte ţări care, în lumina noilor realizări energetice, au luat asemenea decizii şi au fost înţelese, atunci şi pentru noi acest lucru va fi un argument. De aceea nu vă pot spune acum nimic; vreau să văd, să aflu şi, dacă există o şansă cât de mică în acest sens, fiţi sigur că voi fi primul care voi milita pentru asta.
– Cum aţi putea dumneavoastră ajuta Valea Jiului, în calitate de europarlamentar, în atragerea de investitori care să vină să înfiinţeze în localităţile noastre fabrici, sau alte afaceri menite să creeze locuri de muncă? Aţi văzut azi la Petrila, oamenii au idei, dar n-au resurse să înceapă o afacere: fabrică de chibrituri – am ajuns să importăm masiv acest produs, cum spunea un domn din sală; fabrică de îmbuteliere apă – sunt plini munţii noştri de izvoare – cum spunea un alt domn; turism – agroturism; fabrică de cuie şi piuneze – cum era o altă idee; industrie uşoară – cum cerea altcineva ş.a.
– Atragerea de investitori reprezintă întotdeauna un parteneriat între autorităţile locale şi un partener. Eu, pentru a putea face ceva concret, în Valea Jiului am nevoie de parteneri de dialog responsabili la nivel local. Nu spun că nu există parteneri de dialog în Valea Jiului, pentru că nu am avut ocazia să discut cu ei, dar oamenii din sală mi-au atras azi atenţia pentru că au venit cu idei bune care ar putea fi puse în practică. Mă întorc acasă cu aceste idei, după care voi intra în dialog cu autorităţile locale şi sper să găsesc în ele un partener. Dacă simt un obstacol în atragerea de investitori, o voi spune public şi cu toată fermitatea. Deci, autorităţile trebuie să devină partener, după care trebuie văzut care este avantajul competitiv al Văii Jiului, ce anume este aici şi ce nu au alte regiuni. Este zonă de turism frumoasă, dar trebuie să vedem dacă turismul poate fi competitiv aici. Vom vedea dacă mai avem nevoie de infrastructură, sau doar ne lamentăm că nu există infrastructură, şi asta e doar o scuză… Trebuie evaluat totul, inclusiv să vedem ce forţă de muncă este aici, ce ştiu oamenii să facă, ce calificări au şi de ce reconversie profesională e nevoie. Abia apoi, după o analiză bine făcută, urmează etapa să identificăm eventualii investitori şi să încercăm să-i atragem în zonă.
– Credeţi că cei de la Uniunea Europeană ar putea accepta ca Valea Jiului şi alte zone din ţară să devină zone defavorizate, prin care să existe anumite facilităţi menite să atragă investitori care să dezvolte zona?
– Văd ce se poate face şi mă întorc cu un răspuns.
– Legat de zonele periurbane, am văzut că v-aţi notat atent ce vi s-a spus din sală. Aveam şi noi o întrebare pregătită… Cum vedeţi această nedreptate care se face oamenilor de la sate, dar care au buletin de oraş?
– Da, mi-am notat şi mi se pare o chestiune foarte importantă. Această problemă o duc direct la Comisia Europeană, săptămâna viitoare (săptămâna aceasta – n.r.). Au fost câteva întrebări concrete pe tema asta. Într-adevăr se pierd bani europeni pe capitolul afaceri rurale (agricultură, mici întreprinderi agrare etc.). Voi pune o întrebare simplă celor de la comisia europeană, pentru că ştim care sunt criteriile de acordare şi vreau să aflăm cum au fost stabilite ele. Nu este acceptabil să stai la sat şi să ai buletin de oraş, iar din cauza asta să nu poţi accesa fonduri europene pentru mediul rural.
Sursa: Zvj.ro
Stay In Touch