Deputatul european Siegfried Mureșan:
„Experiențele mai multor state europene care au avut grațieri colective și amnistii s-au dovedit a fi adevărate eșecuri, potrivit unor studii realizate de institute de cercetare independente. Propunerile Ministerului Justiției de grațiere colectivă și amnistie mascată sunt dedicate politicienilor infractori și nu pot rezolva problemele reale ale sistemului penitenciar din România. Și vă explic de ce, luând ca exemplu experiențele Italiei și Cehiei în acest domeniu.
Cazul Italiei, unde au existat peste 10 grațieri colective din 1945 până în prezent, cea mai recentă a fost în 2006, majoritatea fiind însoțite și de amnistii, ne arată că nu acestea reprezintă soluția pentru depopularea penitenciarelor. Iată de ce, potrivit unui studiu privind grațierile colective din Italia, realizat de Institutul de Cercetare privind Viitorul Muncii din Bonn, Germania (https://goo.gl/tcYSC9):
– mai mult de jumătate din locurile eliberate în închisori s-au reumplut în primul an după aproape fiecare grațiere colectivă;
– rata de recidivism a celor grațiați a fost similară cu rata normală de recidivism (31,2% vs 32,9%) – înseamnă că una din trei persoane grațiate s-a întors la închisoare, deci a comis noi infracțiuni;
– costurile sociale sunt foarte mari indiferent de costurile cu deținuții în închisori, costurile sociale ale eliberării lor sunt mai mari.
În Cehia, unde, în anul 2013, au fost grațiați peste 6.400 de deținuți, iar concluziile, potrivit unui studiu al Institutului Internațional pentru Promovarea Statului de Drept (INPROL – https://goo.gl/U2hEjH), sunt foarte clare:
– în acel an rata infracțiunilor la nivel național a crescut cu 7%, aproape 9.000 de infracțiuni fiind atribuite persoanelor tocmai grațiate;
– concluzia studiului INPROL arată că grațierile colective nu reprezintă un exemplu de bună practică și subliniază că reintegrarea în societate a persoanelor grațiate este o componentă esențială, dar că, fără un bun plan prealabil de integrare a acestora, grațierea nu este deloc o soluție eficientă.
Așadar, avem două exemple, Italia și Cehia, care ne arată clar că grațierea și amnistia au un impact major negativ asupra societății, departe de ceea ce s-a intenționat sau s-a considerat în momentul în care au fost adoptate. Grațierea și amnistia nu sunt doar acte de clemență din partea societății pentru oameni care regretă faptele pe care le-au comis, din contră, experiența altor state arată că mare parte dintre cei grațiați sau amnistiați nu se căiesc și comit din nou infracțiuni care îi aduc înapoi în pușcării. Este evident pentru oricine că PSD și ALDE nu vor să-i reintegreze social pe cei 2.500 de deținuți pe care spun că-i eliberează, ați văzut vreun plan de reintegrare a lor, i-ați auzit măcar pe pesediști vorbind despre asta? Nu, ei vor să se scape de pușcărie pe ei și pe cei alături de care au furat. Dacă îi preocupă atât de mult soarta pușcăriașilor, Guvernul PSD – ALDE să aloce bani pentru construirea de noi penitenciare și pentru creșterea capacității şi modernizarea celor existente. Membrii lor de partid aflați în pușcărie le vor fi recunoscători pentru grija pe care le-o poartă partidul dacă le construiesc celule noi.”.