Am votat în Parlamentul European „Raportul referitor la coordonarea politicilor europene:aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anualăa creșterii pentru 2016”. Acest raport scoate în față mai multe lipsuri ale pieței muncii din Uniunea Europeană (UE). Pornind de la acestea, am ales 7 priorități ale UE pentru piața muncii în 2016 pe care le voi susține în activitatea mea din Parlamentul European și nu numai:

  1. Trebuie redus decalajul de pe piața muncii atât între regiunile din același stat membru, cât și între statele membre. Numai așa scădem riscul depopulării masive în regiunile mai sărace ale Europei și evităm, spre exemplu, ca România să piardă și restul populației active care a mai rămas în țară.
  2. Statele membre trebuie să facă un efort mai mare pentru implementarea reformelor structurale care să reducă șomajul în rândul tinerilor. În prezent, unul din patru tineri din Uniunea Europeană nu are un loc de muncă. Aceeași rată de neangajare în rândul tinerilor o găsim și în România. Uniunea trebuie să dovedescă tinerilor că reprezintă o prioritate în politicile sale căutând mijloacele de a angaja această forță de lucru cu potențial ridicat.
  3. Este la fel de necesar să oferim mai multe oportunități tinerilor care își doresc o carieră în antreprenoriat. Conform datelor Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Trai și de Lucru, în 2013, doar 6% din tinerii cu vârste cuprinde între 15 și 29 de ani care locuiau în state membre UE desfășurau o activitate lucrativă independentă. În România procentul este semnificativ mai mare față de media UE, peste 11% din tineri desfășurând o activitate lucrativă independentă.
  4. Trebuie promovate politici prin care să creștem rata de angajare a femeilor din UE. Sunt țări europene unde nu există diferențe de gen în ceea ce privește dinamica pieței muncii, dar, raportat la nivelul Uniunii Europene, mai avem de lucru la acest capitol. În 2014, rata de angajare a bărbaților din UE era de 70,1%, în timp ce, în rândul femeilor, aceasta era de doar 59,1%. În România, rata de angajare în rândul bărbaților era de circa 70,3%, în timp ce rata de angajare a femeilor, de 58,6%.
  5. Un alt aspect prioritar îl reprezintă dezvoltarea competențelor de viitor (competențe digitale, de folosire a internetului, abilități de cercetare și inovare etc.). Spuneam cu altă ocazie că 50% din locurile de muncă ale europenilor sunt vulnerabile la evoluțiile tehnologice, în România procentul fiind chiar de 60%. În aceste condiții, este necesar să implementăm fără întârziere politici de reformă în educație pentru ca elevii și studenții de astăzi să fie înzestrați cu aptitudinile pe care le va cere piața muncii în următorii 5 – 20 de ani. La fel de important, persoanele care sunt acum active pe piața muncii trebuie să beneficieze din timp de cursuri de recalificare și reorientare profesională în care să învețe lucrurile care se vor cere în viitorul apropat la locul de muncă.
  6. Trebuie să investim în creșterea mobilității din Europa, în special pentru tinerii din universități și din școlile profesionale. Creșterea mobilității pe piața muncii îți oferă mai multe oportunități de carieră în domeniul în care profesezi și te ajută să-ți îmbunătățești aptitudinile, având acces la mai multe sisteme și moduri de învățare. Dincolo de acest aspect individual, libertatea de mobilitate a oamenilor este esențială pentru creșterea coeziunii europene.
  7. Nu în ultimul rând, statele membre trebuie să crească investițiile în educație și cercetare. Investiția în educație înseamnă o forță de muncă bine pregătită, iar o populație activă mai instruită conduce la dezvoltarea economică sustenabilă. Investiția în cercetare este la fel de importantă în epoca în care trăim. În contextul evoluțiilor tehnologice globale extraordinare, o piață care nu inovează va rămâne în urma competitorilor. Iar Uniunea Europeană are de ce să fie îngrijorată. Conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în 2014, statele membre UE au alocat, în medie, 2,08% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, mai puțin decât Statele Unite ale Americii (2,74%), Japonia (3,58%) și Coreea de Sud (4,29%) și puțin mai mult decât China (2,05) care, în ultimii 10 ani, și-a dublat alocările procentuale din PIB pentru acest domeniu. La acest capitol, România stă foarte prost. În 2014, țara noastră a alocat doar 0,38% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, mai puțin chiar decât aloca în 2008 (0,57%).
Numai adoptând aceste priorități de reformă ne vom putea asigura că europenii vor avea un loc de muncă mai stabil și mai bine plătit în următorii ani. În mod intenționat am prezentat situația și în România la fiecare dintre cele 7 puncte pentru a arăta că piața muncii de la noi din țară este mult mai asemănătoare cu piața UE în general decât suntem tentați să credem, iar aceste priorități trebuie să fie în egală măsură și prioritățile Guvernului României.
Sursă foto: Europarl.europa.eu